Mandria ca stare de agregare cultivabila a spiritului

Ar trebui sa fiu original, sa nu fac dintr-un  “post” o jalnica varianta personala a ceea ce fac ceilalti:

Sa pui multe legaturi catre site-uri pe care le consideri tu de importanta “capitala”. Nu imi voi exprima vreo opinie in legatura cu ele, dar vreau sa spun ca, pentru a inlatura imaginea mea de ingeras prost, de berbecut needucat in arta fina de a parea mielusel, le-am vizitat si am ras sau plans.. intre ghilimele si intre patru pereti..

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

http://www.apocalypsecartoons.com/

http://www.wiggerl.com/ccr/

Si acum sa nu aud comentarii de genul:

“esti un prost.. mama, cat de tare esti, frate! super tari desenele alea…

mda, doar pentru ca tu nu simti spiritul craciunului nu inseamna ca trebuie sa ne faci si pe noi sa fim ca tine, niste posaci.. niste eretici”.

Cred ca astea sunt cam toate comentariile pe care cei care citesc mizeriile de pe bloguri le pot zamisli. Poate sunt si exceptii.. dar degeaba sunt. EXCEPTIILE SUNT ANOMALII, MAI OAMENI BUNI! STRICA MODELUL!

In fond, ar trebui sa imi dau seama ca sunt de acord cu un singur lucru: mandria iti face viata un iad chiar daca nu crezi in existenta acestuia.. Deci iadul exista.. Deci Dumnezeu exista.. Deci, daca tu existi, Dumnezeu de ce sa nu aiba dreptul sa existe? Doar absurdul permite oscilatia intre existenta si non-existenta. Asa ca, nu intrati in absurd.

Urmeaza “Religia in ultraviolet: pete din gandirea oamenilor”.