De fapt, cine este capabil sa cunoasca senzatiile extreme decat cei care pot da dovada de sange rece? Impotriva moralei curge acest sange prin venele elor fericiti. Te poti forma incat abilitatea ta de a nu manifesta compasiune in procesul de desfasurare a unei actiuni sa insemne ceva ce este unanim acceptat ca fiind bun. Ma refer aici la medici. Omul obisnuit il intreaba pe medic: “si cum te descurci, nu ti-e mila?”. Acesta este termenul.. omul se gandeste intai la el, se pune in postura suferindului si cere medicului sa manifeste sentimente pe care doar oamenii obsinuiti le pot trai incat sa li se para infernale. Sensibilitate – cuvantul potrivit in acest context. Dar senzatiile extreme sunt la fel de misterioase si nu pot fi cunoscute decat de cei haraziti de natura cu aceasta raceala: medici, piloti de incercare, criminali, eroi de razboi si pasionati ai sporturilor extreme.
“This is my rifle. It is useless without me. Without it, I am useless”.. era un fel de jurmanat depus de puscasii marini.. ca si in cazul artelor, o arma poate deveni o prelungire a corpului si chiar a sufletului proprietarului. Traiesti si simti prin intermediul armei. Canti simfonia mortii si depui pasiune in fiecare crima. Orice glont este unic, plin de pasiune, este rupt din tine, smuls din rugul suferintelor tale. Atunci cand tinta este lovita si moare, suferinta este impartita prin intermediul acestui proiectil, ecoul succesului se intoarce ca si traire inefabila, mult mai puternica decat o simpla lacrima de compasiune. Este un act de creatie, chiar daca e cel mai distructiv cu putinta. Creatia inseamna si aparitia senzatiilor inexistente, indiferent de pret. Cei care sunt dispusi sa plateasca pretul.. fericiti sunt. Sangele victimei nu poate aparea fara o transfuzie metafizica. Daca ucizi si nu ai nici o senzatie, atunci nu te poti numi deloc un fericit. Esti o masina. Oricum ar fi, esti aspru pedepsit daca ucizi ceea ce legea interzice. “Sa nu ucizi”.. ce tentatie… Si cati nu ucidem fara sa ne dam macar seama? Traieste fiecare crima ca si cum ai asculta o arie magistral alcatuita pentru cele mai intunecate si delicate instrumente ale sufletului..
Din pacate, se spune ca Marele Creator ne-a inzestrat cu setea de misterios, apoi ne-a pedepsit indrazneala amenintandu-ne cu infernul. Nimic nu se realizeaza fara sacrificii, asa ca.. putina empatie si pentru monolitul din abisul cunoasterii.. Macar atat.. macar daca Dumnezeu nu a mai dorit sa il inteleaga pe Lucifer, macar noi.. noi sa incercam sa facem pacea intre cele doua tabere.. Revin la paradoxul invocat de multi eretici: “Daca Dumnezeu e atotputernic, de ce nu face pacea cu Lucifer?” (raspunsul poate fi dat folosind o dialectica si o logica simpliste, asa ca nu voi insista asupra ei).
In concluzie.. nu poti simti totul.. trebuie sa renunti la dorinta de a simti ceea ce simt ceilalti.. poate ca sacrificiul nu este in zadar, poate se va gasi un colt uitat si pentru o unealta ca tine..
