Bineineteles, iarasi scriu despre lucruri despre care NU ar trebui sa scriu avand in vedere ca identitatea mea este la vedere si ca aceste randuri mi-ar putea aduce un prejudiciu imaginii. Mai mult, neposedand o imagine publica, ma voi erija precum un strungar in halat de inginer cu studii doctorale si voi arunca cu noroi in ochii unei categorii mult iubite de catre mine: curva.
Iubesc curvele. Curvele inteligente. Ce inseamna inteligent? Evident, mai inteligente decat mine. Cele care te fac. Care te fac fara sa-ti dai seama. Acele au multe de oferit. Acelea care emana un parfum discret de superioritate, care recunosc vadit ca meseria lor este de a folosi orice mijloc incat sa ajunga pe calea cea mai eficienta la rezultat. Ele nu triseaza, fac exact ceea ce legile fizicii nu interzic, doar o morala si o dogma venite din cartea de reguli pentru jocuri demult uitate. O curva este cel mai bun exemplu pentru ceea ce inseamna angrenare in realitate. Caracterizare in cateva cuvinte a acestei fiinte net superioare multor barbati: realism, inteligenta, lipsa de inhibitii, psihic puternic. Ei bine, la polul opus, se poate situa curva de situatie, oportunista. Femeia care alege sa fie curva doar pentru ca poate si pentru ca atunci se iveste ocazia si.. cum sa ma exprim.. sa consideram ca in bataia pustii ne intra mistretul cu colti de argint. Noi, ca niste romani lihniti de foame, capabili de a digera “feare vechi loooouuuuueeemmm, bre”, vom trage numai “de-ai dracu’”. Ce daca noi nu l-am pandit, nu ne-am ascuns. Prostul a venit, noi am tras. C-asa e-n puscha.
Revenind, curva de situatie, sau curva oportunista, se ascunde sub imaginea unei femei misterioase, plina de idei similare cu scopul vietii. Normal, si ele stiu scopul vietii, doar ca felul dezgustator prin care incearca sa-si atinga telul este lipsit de stil. Cumva, asta e curva de tipul pitipoanca, cea care alege sa manance dude pentru ca strugurii erau acri si nu au cazut singuri pe sol. Si apoi se minte si isi construieste proiectile acide prin care sa perforeze orice repros adus lipsei sale de demnitate. Unde gasim aceste curve? Nu mai departe decat langa noi. Ele sunt peste tot, la fel ca fantomele frustrate.
Ce este rau, deci, in a fi curva? Este rau sa fii curva fara sa-ti poti ascunde in totalitate intentiile. Trebuie sa fii rea pana la capat, diabolica. Nu trebuie sa lasi sa se scurga vreo informatie din care nervurile sacalilor sa culeaga fragmentul incriminator. Cand actionezi trebuie sa actionezi asa incat cei vizati sa nu stie ce i-a lovit. Esti totusi femeie. Nu poti organiza represalii. Prima lovitura trebuie sa fie sigura. One shot, one kill. Trebuie sa actionezi din umbra, de departe. Trebuie sa fii sigura pe tine. Felicit pe aceasta cale pe cele cateva exemple pe care le-am cunoscut, chiar daca sunt cu mult sub idealul meu de curva.
Idealul de curva? Probabil o dama de companie pe care o inchiriezi cu peste 5000 pe noapte, care stie de la greaca veche pana la tratamentul bolilor neuronale cam tot ce s-a scos in domeniu. Si, mai presus de atat, este capabila sa arate excelent fara a folosi machiaj strident, obiecte de agatat in pomul de craciun sau alte minuni pe care pitipoancele Romaniei le considera indispensabile atunci cand cauta “tinta”.
Repet, detest orice incarnare de “wanna-be slut-queen”: cele care vor sa para sensibile, neintelese, poete, artiste, frumoase, nedescoperite, virgine si pline de alte resurse pe care doar Fratii Grimm le-au zugravit in cartile lor minunate. Ce ma nemultumeste mai tare e sa fiu apostrofat de o curva care-si baga singura bete-n roate. Pot spune ca ma voi confrunta in curand cu un caz de astfel de curva care s-a oprit in drumul ei spre glorie pentru a fi curva in scopul de a avea o viata normala de gospodina corporatista, limitata la o viata de minciuni punctuale. Evident, si aceasta curva care m-a inspirat se situeaza peste mine, ii port respect, dar m-am prins. As dori, daca se poate, mai multa discretie. Oricum, vai invinsilor si vai invingatorilor caci ei se plictisesc jucanduse cu manutzele in tzarana insangerata de langa hoitul victimelor.
In concluzie, s-ar putea sa revin cu detalii pe masura ce jocul imi devine mai clar. Trebuie conturat mai exact portretul curvei absolute in raport cu cel al curbei pierdute in jungla cotidianului. Este greu sa fii curva. Respect pentru ele! Ah, sa nu uitam: ‘a vamesilor si a curvelor va fi imparatia cerurilor’.. in conditii speciale.
E primul articol bun de care dau in saptamani pe un blog.Foarte percutant si coerent.Dar let s get real,unde naiba sa mai gasesti o curva si o culta in acelasi timp?Asa ceva a devenit rarisim.
Nu stiu, poti munci toata viata pana gasesti una.. si atunci o ratezi.. Asa e mai dramatic, frumos, inaltator.. curva la putere, viata e durere!
Cheers!
Ai reusit sa ma enervezi. Rau.
Curvele astea-s pentru mai multi, vezi pe a cui o gasesti pana la urma.
sau poate nu merita osteneala.
Si eu am reusit sa ma enervez, dar ezit sa mai fac o constatare din asta atat de des. Este o stare constanta. Stii cum e, ca sa nu te mai revolti atat de mult: Viata nu e dreapta, este cur(v)ba..
sau, cum zicea un mare anonim:
“Life’s not fair, but neither is death.. get used to it”