Voiam sa intitulez acest post “Viata”. Dar mi-am dat seama ca au mai facut-o altii. Am mai facut-o eu.
Azi a nins. In suflet a nins cu cacat. A nins puternic si-a fost frig. Inca un tren, apoi altul, si altul. Si a nins. Cacat inghetat si alb, dulce ca zaharul vanilinat pus pe coliva.
Viata: batai de inima, batai la fund, batai in usa, batai in curtea scolii, batai de joc, batai spre undeva, batai de pusca, batai de idei, batai de aripi, batai de soarta, batai de toba.
Viata ca neimplinirea mortii imi demonstreaza zilnic ca si moartea poate fi traita ca o continuare a linistii dinaintea nasterii.
Cand va veni primavara, cacatul se va topi si va incepe sa curga printre flori ca un mal urat mirositor. Dar cacatul ingrasa pamantul, e ecologic si freziile vor avea grija sa-l manance si apoi sa duhneasca a parfum de fericire.
Batai de ceas. Ca atunci cand inima i-a fost luata si bagata in masina de tocat carne. Clovnul a cautat apoi in latrina bulgarele de fecale, a modelat din el o inima si si-a pus-o la loc. Cacat tocat, folosit de scriitori ca cerneala odinioara. Daca gandirea nu ar durea.. Cei ce se nasc consolati de moarte, pier prin a-si pierde increderea in aceasta.
Mult cacat. Curge in valuri. Intra pe nas ca un vierme si se cuibareste printre capilare. Te despoaie de simturi si te macereaza in propriul suflet, ca pe un peste stricat pus la marinat.
Astazi dispozitivele de analizare a emotiilor au indicat adevarul: zero. Robotii nu simt. Dar cacatul simte.
Cand voi vedea primul robot care se caca, voi putea sa accept ca omul a creat inteligenta adevarata. Nu puterea de a alege liber ne deosebeste de roboti, ci cacatul. Exact! Cacatul. Cat simti repulsia fata de el, fata de produsul propriului corp. Aceasta este gandirea, dar raportata la suflet. Un cacat al sufletului. Ideile sunt ambrozia, gandirea e restul procesului digestiv. Concluziile sunt moartea.
Batai.. batai..
Nu va mai bate nimeni la usa ei. Pentru ca nici luna nu o suporta. Asta e gandirea.. o epava insingurata si imputita pe marginea unei mari a nimicului.
Ne place cacatul, asa ca vom gandi! Mult si prost! Prost, da’ mult!
Sa ninga, sa vina trenurile, sa miroase a rahat si a morti.. dar sa nu mai bata inima! Sa nu mai bata!
