Voiam sa scriu despre singuratate, dar e acelasi lucru.
Cum pot sa scriu despre viata pe patul de moarte? E aberant, da!, sa caut scuze in soarta umanitatii.. E mai drept sa cercetez destine individuale.. pentru a ma indeparta de al meu, pentru a-mi gasi zgaibe pentru ranile cauzate de insuficienta mea. Un peste pe uscat poate sa descrie mai bine decat mine lumea asta. Eu nu am dreptul.. merg si traiesc, indiferent cat de mare ar fi setea de a zbura. Toti ne taram pana la moarte, dar mie nu-mi pasa de ceilalti. Aici vine “dumnezeu” si ma pedepseste. Logica de bandit in regatul viermilor.
Sunt deci exist. Minciuna doare atunci cand e arata cu degetul, adica in copilarie. Inveti gustul durerii, nu te nasti cu el. Tara a educatiei oricarui om, prosti cei sensibili.
